Și cerul plănge luându-și adio verii. O ultimă zi sumbră și amară. Plouă neîncetat de dimineață iar norii se îngrămădesc deasupra Tămpei. Frunzele copacilor părăsesc coroana și cad lin ghidate de vântul aspru al Toamnei. Una căte una formează patul foșnitor de frunze. A sosit timpul ca vara să-și ia rămas bun, să lase în urmă soarele canicular, diminețile strălucitoare, apusul fermecat, amintirile și entuziasmul cu care am așteptat-o. Vara este anotimpul care îmi împodobește sufletul cu fericire și totodată îmi dă o doză intens pătrunsă de euforie. Este cadoul de care nu mă satur niciodată, medicamentul care mă vindecă de orice boală şi-mi alină sufletul. Mireasma florilor, colindatul albinelor, sunetul valurilor, au devenit doar amintiri.
Acum s-a găndit că e timpul să-i lase locul toamnei, iar culorile nu au încetat să schimbe înfăţişarea pădurii. Toţi ne temem de frigul cel va însoţi toamna şi de ploile reci care ne vor afecta spiritul. Totuşi şi acest anotimp colorat are un grad pozitiv între simbioza anotimpurilor şi a mediului. Fiecare stagiune a anului este importantă în convieţuire. Trebuie să ne adaptăm oricărei situaţii, de la o extremă la cealaltă. Ridicăm capul sus, privim lung şi pătrunzător pentru a spune bun venit noului sezon.

